Cadâneasca – Hora tradițională cu ritmuri asimetrice și rădăcini multiculturale

Dansul care împletește grația orientală cu tradiția românească

Cadâneasca este un dans tradițional românesc cu influențe orientale, răspândit în special în Dobrogea și în zonele subcarpatice și de câmpie din Muntenia și Oltenia. Denumirea sa provine din termenul turcesc „kadin”, care înseamnă femeie, evocând grația și mișcările fluide specifice cadânelor din haremurile otomane.

Această horă se remarcă printr-un ritm asimetric caracteristic (9/16), compus din formule scurte și lungi – „scurt-scurt-scurt-lung” (2+2+2+3). Ritmul asimetric și mișcările vioaie îl transformă într-un dans dinamic, captivant, păstrat de-a lungul generațiilor în comunitățile rurale din România.

Originea și evoluția jocului

Cadâneasca este considerată o horă turcească și face parte din tradițiile multiculturalității dobrogene, unde influențele balcanice și otomane s-au împletit armonios cu folclorul românesc. Dansul a fost cules și documentat pentru prima dată în anul 1964, în județul Tulcea, din următoarele sate:

• Plopu – Dansatori și muzicanți precum Nichita Bobîrnac (65 ani) și Maria Bobîrnac (62 ani) au transmis această tradiție.
• Enisala – Varianta locală este cunoscută și sub numele „Sfârlicondacul”, dansată de echipa Căminului Cultural.
• Făgărașu Nou – Muzicantul Dinu Scarlat (40 ani) acompaniază dansul la vioară, aducând farmecul melodic specific.
• Alte localități unde s-a practicat: Mărașu și Rachelu.

Pe lângă variantele clasice, dansul mai este întâlnit sub denumirile „Șchioapa” (ce sugerează o mișcare șchioapătă sau neuniformă) și „Hodoroaga”. Aceste denumiri reflectă adaptările locale și creativitatea comunităților rurale.

Structură coregrafică

Cadâneasca este un dans mixt, cu participanți de ambele sexe, organizat în cerc sau în formații de linii, cu dansatorii prinși:

• de mâini, pentru a sublinia unitatea comunitară,
• sau de degetul mic, ceea ce adaugă o notă de grație și fluiditate mișcărilor.

Dansatorii se mișcă simetric spre dreapta și stânga, acompaniați de balansul brațelor, iar pașii vioi sunt caracterizați de un dinamism aparte, parcă inspirat de ideea unor ghimpi invizibili care le „îndeamnă” tălpile să se miște mai repede.

Caracteristici muzicale

Ritmul predominant la Cadânească este 9/16, specific dansurilor din zona balcanică, dar există și variante cu ritmuri 5/8. Muzica este interpretată pe instrumente tradiționale, cum ar fi:

• Vioara – linia melodică principală,
• Fluierul – adaugă o notă vibrantă și clară,
• Naiul, cimpoiul și acordeonul – utilizate în interpretări moderne sau variate.

Măiestria muzicanților locali, precum Radu Simion la nai, Nicolae Pleșa la cimpoi și Marcel Budală la acordeon, a contribuit la popularizarea și păstrarea acestui dans.

Importanța culturală

Cadâneasca reprezintă un simbol al îmbinării culturale dintre tradițiile românești și influențele orientale. Această horă turcească a fost păstrată în special în comunitățile rurale din Dobrogea, unde a devenit o punte între generații și un exemplu de adaptare a folclorului la contextul istoric și cultural local.

Dansul este mai mult decât o mișcare artistică – el reprezintă unitatea, bucuria și identitatea comunităților care l-au transmis de-a lungul timpului. Cadâneasca este dansată cu ocazia evenimentelor festive, cum ar fi horele satului, nunțile sau alte sărbători tradiționale, fiind o expresie a vitalității și continuității culturii românești.

Cadâneasca astăzi

Astăzi, Cadâneasca este promovată de ansambluri folclorice și școli de dans, fiind prezentă în repertoriile spectacolelor dedicate tradițiilor populare românești. Cercetătorii, coregrafii și pasionații de folclor continuă să documenteze și să promoveze acest dans unic, astfel încât să fie păstrat ca parte integrantă a tezaurului cultural românesc.

Cadâneasca rămâne o mărturie vie a spiritului multicultural al Dobrogei și o comoară folclorică ce reflectă energia, grația și unitatea unui popor conectat la rădăcinile sale istorice.

„Fiecare pas al Cadâneascei spune o poveste despre oameni, tradiție și istorie, unind trecutul cu prezentul într-un dans plin de viață.”